Brîndușa Art

Pictură pe lemn

Brîndușa Art - Pictură pe lemn

S-o trăieşti acum

mill2

“Totul curge”, s-a spus în antichitate. Lucrurile sunt într-o continuă schimbare… Timpul nu e altceva decât o succesiune de momente trecătoare, pe care nu le putem opri, ca să le facem să ţină permanent… După cum spune un personaj dintr-o carte care mi-e dragă, “ai o viaţă pe care o trăieşti acum şi acum şi acum şi acum, care a trecut înainte de  apuca să vorbeşti despre ea, şi trebuie să fii mulţumitor că trăieşti zi după zi, clipă cu clipă, în această prezenţă”. Este “singurul timp în care eşti viu” (Wendell Berry, Hannah Coulter).

Dar există lucruri care-ţi pot conferi vieţii trăinicie, permanenţă, scop, pace, seninătate. Iată câteva dintre ele – şi poate ai putea adăuga la ideile enumerate aici:

rose thumbnailîncetineşte în mod intenţionat ritmul, făcându-ţi timp să observi cu adevărat lucrurile, oamenii, creaturile din jur, diversele culori şi sunete;

rose thumbnailalege liniştea mai degrabă decât zgomotul şi frenezia – opreşte muzica, filmul, emisiunea TV sau programul de radio… Ieşi de pe Facebook/ Skype/ Yahoo Messenger/ etc. din când în când. “Trăieşte o viaţă tridimensională; stai departe de ecrane”. (Wendell Berry) Savurează sunetul tăcerii… Acordă-ţi şansa să meditezi asupra propriilor tale gânduri şi amintiri;

rose thumbnailpe cât posibil, reînnoieşte-ţi legătura cu natura – chiar dacă trăieşti la oraş şi nu-ţi poţi face timp să pleci undeva în vacanţă, fă frecvent pauze în care să observi albastrul cerului, forma norilor, felul cum îţi mângâie adierile vântului pielea, fâlfâitul unei păsări, mirosul de iarbă sau flori… Natura are un fel de a primeni mintea atât de agitată a omului modern;

rose thumbnail

deprinde-te să găseşti lucruri, oricât de mărunte, pentru care să fii recunoscător (recunoscătoare). Viaţa are destule încercări şi necazuri de care adesea nu putem scăpa, dar sunt de obicei amestecate cu binecuvântări, fie ele cât de mici, pe care tindem să le luăm ca pe ceva de la sine înţeles. Spune-le pe nume, numără-le, una câte una, asta îţi poate însenina semnificativ modul de a privi lucrurile;

rose thumbnailgăseşte vreo activitate manuală creativă, pe care s-o faci doar de plăcere, ca în cele din urmă să rezulte ceva de care să te bucuri – fie că e ceva ce mănânci, porţi, pui pe perete acasă la tine sau dăruieşti cuiva;

rose thumbnail

fă-ţi câteva momente în care să citeşti ceva în fiecare zi – nu reviste sau ziare, ci o carte adevărată, din hârtie şi cerneală… De ce să nu te desfeţi chiar cu vreo poezie? Poate fi un lucru admirabil pentru care să-ţi cultivi gustul;

rose thumbnail

reîntoarce-te la rădăcini – oameni dragi, care-ţi pot împărtăşi, cât timp îţi mai sunt alături, amintiri pline de inspiraţie, din vremuri trecute… şi lucruri vechi, ce pot avea, în ciuda zgârieturilor şi ciobiturilor lor, o tainică frumuseţe;

rose thumbnail

pe cât posibil, caută frumosul în tot ce faci – nu ca o sarcină împovărătoare, ci ca o bucurie. Îţi place să bei o ceaşcă de cafea? Îmbracă-te într-un fel vrednic de ea, ca să savurezi pe deplin momentul, şi bea-o într-o ceaşcă drăguţă;

rose thumbnail

încearcă să ancorezi tot ce faci în veşnicie, să vezi fiecare lucru pe care-l faci ca având semnificaţie, deoarece face parte din ceva care va dura… A privi lucrurile din această perspectivă îi poate conferi celei mai banale sarcini demnitate şi frumuseţe. (Căutarea lui Dumnezeu… nu ca mijloc pentru atingerea unui alt scop, ci ca un scop în sine… dă în cele din urmă atâta sens vieţii… Fie într-un sens pozitiv, fie într-unul negativ,  alegerile pe care le facem acum au un impact etern.)

De mult nu ai vorbit cu tine,
Te-ai rătăcit într-o pustie.
Griji multe, bucurii puţine,
N-ai mai citit o poezie…

Nu ai să crezi câtă minune
Mai ai păstrată-n amintire,
Ce adevăruri poate spune,
Câte trăiri poate să-nşire.

Ca dintr-un vechi ungher de-odaie
Să scoţi afară zestre bună:
Un ritm răcoritor de ploaie,
Un soare gata să apună,

O dimineaţă-n ochi cu rouă,
Un fir de iarbă ce se pleacă,
Un înnoptat cu lună nouă
Şi de pe deal, un zvon de toacă;

Ori freamătul de ape-n luncă,
Parfumul de frăguţă coaptă,
O pasăre ce-n zbor se-aruncă,
Un pom ce rodul şi-l aşteaptă;

Toate le ai, îţi sunt aproape,
Este de-ajuns un strop de pace,
Ca sufletul să ţi se-adape
Şi inima să ţi se-mbrace.

E timpul să te-ntorci acasă,
La locul tău de bucurie
Şi ziua ta cea mai frumoasă,
Ca cele din copilărie.

(Casian Balabasciuc)

De ce adesea oamenii tânjesc după vremuri apuse, după lucruri retro (‘vintage’), după antichităţi, după locuri unde să evadeze din trăirea lor de fiecare zi?

Viaţa nu a fost nicicând fără cusur, iar a ne aştepta ca în alte timpuri să fi fost idilică nu ar fi pe deplin realist. Dar e convingerea mea că există ceva în noi care tânjeşte într-o oarecare măsură după simplitate, armonie, linişte… după vremuri în care munca era grea, dar exista încă timp să te plimbi, să ai legătură cu natura, să le spui poveşti copiilor şi să fii părtaş la mirarea cu care descoperă lumea, să-ţi vizitezi prietenii, să scrii şi să primeşti scrisori frumoase scrise de mână… Ceva care tânjeşte după genul bun de oboseală de la finalul unei zile de muncă, cu sentimentul de satisfacţie pentru lucrul bine făcut, spre deosebire de epuizarea fizică şi mentală datorată asaltului continuu al zgomotului şi distragerilor, al goanei constante din viaţa modernă… în timp ce clipele preţioase care ne constituie viaţa ni se scurg, nebăgate în seamă, printre degete…

mementos

Să încercăm nu să trăim în trecut, ci mai degrabă să trăim în aşa fel acum şi aici, încât să creăm acele amintiri de preţ care ne pot aduce bucurie şi încântare… o viaţă trăită frumos.

mill

 

Adresa email nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*